Fixarea plăcilor de izolație


Aplicarea stratului termoizolator poate începe abia atunci când:     

- toate procesele de tencuire (aplicare de mortar, chituri, etc.) din interiorul clădirii au fost finalizate.

- deschiderile ușilor, ramele geamurilor și pervazele au fost montate (pentru a se preveni umezirea sistemului de termoizolație).

- suprafețele tuturor elementelor constructive din jur sunt acoperite și protejate corespunzător (ferestre, rame, pervaze, etc.).

- baza este verificată și pregătită

- sunt disponibile toate soluțiile și planurile de executare ale tuturor detaliilor constructive.

Prinderea sistemului de termoizolație trebuie să fie efectuată astfel încât să suporte toate sarcinile în timp, fără a fi distruse sau deteriorate.

Sarcinile la care este supus un sistem de izolație termică sunt următoarele:     

- greutatea proprie a sistemului
- rezistența la smulgerea pricinuită de vânt
- încărcările termice datorate diferențelor de temperatură dintre zi și noapte și influenței razelor soarelui
- încărcările hidro pricinuite de contracția materialului, variațiile umidității aerului și influențele ploilor abundente   
- încărcările pricinuite de deformările pereților

Greutatea proprie a unui sistem complet poate varia, în funcție de tipul și modul de montare, de la 10 kg/m2 până la 50 kg/m2. Într-un sistem construit corespunzător (prin lipire și cu dibluri), aceste sarcini sunt suportate în primul rând de rezistența prinderilor de bază iar rezistența la rupere de materialul termoizolant.

Cea mai mare sarcină la care este supus un sistem de termoizolație este rezistența la vânt care se formează în paralel și invers sensului vântului. Aceste încărcări sunt suportate în special de diblurile din sistem.

Încărcările termice și hidro se exprimă de obicei cu termenul încărcări hidro-termice (contracția mortarelor și chiturilor la uscare, încărcări de temperatură și umiditate). În urma acestora apar tensiuni și deplasări ale mortarelor și chiturilor față de bază în zona marginilor de la fațadă, ceea ce duce la apariția crăpăturilor în aceasta și chiar la desprinderea întregului sistem de bază.

Încărcările sistemului de izolație termică provocate de deformările pereților trebuie să fie preluate în mod constructiv prin realizarea unor rosturi de deformare sau alegerea unui sistem termoizolator montat cu șine și nu prin lipire sau cu dibluri.

 

1 - Presiunea vântului          2 - Aspirația vântului

La lipirea plăcilor termoizolante adezivul se poate aplica atât pe plăci cât și pe bază. Sunt trei metode de lipire ale plăcilor: lipire în puncte, lipire pe toată suprafața plăcii și lipire cu mașina de lipit.

În cazul aplicării în puncte, în jurul plăcii se aplică o bandă adezivă pentru a-i fixa marginile și unghiurile și astfel să reducă deformările apărute din cauza încărcărilor hidrotermice.  În acest mod este prevenită și circulația aerului în spatele plăcilor. Se aplică de la 3 la 6 puncte la mijlocul plăcii ca să se prevină bombarea (ieșirea în afară) La această metodă de lipire suprafața totală acoperită cu adeziv trebuie să fie ≥ 40%, iar la sistemele cu ornamente ceramice ≥ 60%. La un colț al plăcii se lasă un loc liber astfel încât la apăsarea pe bază să iasă aerul din spatele acesteia (în caz contrar se formează pernă de aer și placa nu se poate fixa și nivela corespunzător).

 

În cazul lipirii pe întreaga suprafață a plăcii, adezivul se aplică cu un pieptene cu lățimea dinților de 20 mm  pe întreaga suprafață a plăcii. La aplicare, dinții pieptenelui trebuie să ajungă până la suprafața plăcii pentru a se forma canale suficient de mari care să asigure suficient loc pentru întinderea adezivului la presarea plăcii pe bază. La lipirea prin această metodă se permite și aplicarea adezivului pe bază.

 

În cazul lipirii cu mașina adezivul poate fi aplicat atât pe placă cât și pe bază. Suprafața totală acoperită cu adeziv trebuie să fie ≥ 60%.

 

Aranjarea plăcilor se face de jos în sus. Plăcile se așază orizontal pe lungimea fațadei, lipite una de alta, fără să se lase loc între ele. Formarea de rosturi la îmbinările transversale nu este permisă, în acest scop se deplasează placa orizontal cu jumătate de placă. Nu este permis ca rosturile dintre plăci să continue liniile deschiderilor de la fațadă (ferestre, uși, etc.).

Suprafața stratului de izolare aplicat trebuie să fie netedă, fără inegalități și umflături. Diferențele dintre nivelele plăcilor trebuie să fie îndepărtate prin șlefuire.

În golurile dintre plăci și pe laturile de sus nu trebuie să cadă adeziv și trebuie să fie îndepărtat, dacă este cazul. Abaterile și rosturile mari trebuie să fie astupate cu același material izolant. Rosturile cu lățimea de până la 5 mm pot fi astupate cu spumă poliuretanică.

La marginile clădirilor plăcile termoizolante se prind cu dinți transversali, în acest mod garantându-se rezistența prinderii în aceste zone.

 

Subiecte afiliate

  • Ce trebuie să știm despre izolația termică de interior

    Care sunt problemele cauzate de izolație termică și la ce trebuie sa fim atenți?mai mult...

  • Ce este o casă pasivă

    Ce reprezinta conceptul despre casă pasivă și ce criterii ar trebui să-o îndeplinească? mai mult...

  • Pregătirea bazei pentru aplicarea Sistemului de termoizolație

    Cum să pregătim bazei pentru aplicarea sistemului de termoizolație? mai mult...

  • Prinderea cu dibluri a plăcilor termoizolante

    Cum se face atașament mecanic și prindere cu dibluri a plăcilor termoizolante? mai mult...

  • Mărimi principale termo-tehnice și termini

    Care sunt cele mai importante variabile și condițiile necesare pentru a determina pierderea de căldura și care este semnificația lor ăn construcții? mai mult...

Niciun comentariu

Lasă un comentariu

">